Pilda celor 10 fecioare (versiune revizuita)

               În această pildă din Matei 25 se vorbeşte despre 10 fecioare (5 înţelepte şi 5 neînţelepte) care îl aşteptau pe Mire ca să intre cu el în odaia de nuntă. Întrucât se lăsa întunericul, toate cele 10 fecioare      şi-au luat cu ele candelele ca să le lumineze drumul până se vor întâlni cu Mirele. În plus, cele 5 fecioare înţelepte şi-au luat untdelemn (ulei, combustibil) şi în alte vase, nu doar ce aveau în candele, dar cele neînţelepte nu şi-au luat untdelemn de rezervă în alte vase, ci doar puţinul ce era în candele. Cele 5 neînţelepte (nechibzuite) au fost superficiale, neglijente, şi au tratat lucrurile importante cu uşurinţă. N-au dorit să cheltuiască prea mult pentru nuntă şi nu şi-au luat toate măsurile de precauţie. Poate n-au dorit să ducă greutăţi cu ele şi să aibă grijă de uleiul de rezervă din alte vase. Sau poate că vasele lor erau pline cu alte lucruri şi n-au dorit să le golească şi să toarne ulei în ele. Acele lucruri păreau mai valoroase pentru ele în mintea lor, dar la urmă au văzut că s-au înşelat. Aşa vor vedea mulţi ȋn Ziua Judecăţii, care L-au respins pe Isus, că s-au ȋnşelat ţinând la ideile sau obiceiurile lor greşite. Cele 5 neȋnţelepte şi-au zis că se vor descurca ele cumva doar cu puţinul ulei din candelă şi nu s-au gândit că Mirele va zăbovi aşa mult şi că noaptea va fi aşa grea şi întunecată.

               Ideea de bază a pildei. Mesajul central al pildei este că noi trebuie să fim pregătiţi din punct de vedere spiritual în orice moment al vieţii noastre pentru revenirea a doua oară a Domnului Isus Cristos sau pentru plecarea noastră la El. Cele 10 fecioare sunt toţi oamenii care doresc într-un fel sau altul să fie primiţi în fericire lângă Dumnezeu, în Raiul Său şi care au trăit pe pământ de la venirea lui Cristos până astăzi. Pilda aceasta se adresează în special Bisericii lui Cristos, dar din ea poate învăţa orice om care este preocupat de salvarea sufletului său. În această pildă nu se vorbeşte direct despre mireasă. Nu apare cuvântul mireasă în această pildă. Nu se spune că Mirele împreună cu mireasa Lui au venit şi le-au luat pe cele 5 fecioare înţelepte şi au intrat cu toţii în odaia de nuntă. Nu I-a scăpat lui Isus acest amănunt, ci pilda a fost spusă intenţionat fără referire la mireasă, pentru că Domnul avea în vedere să transmită un mesaj pentru toţi credincioşii care aşteaptă venirea Lui, ca să fie pregătiţi spiritual în orice moment, iar dacă ar fi introdus şi o altă categorie de oameni (numiţi metaforic mireasa Mirelui), atunci pilda şi-ar fi schimbat înţelesul, întrucât ar trebui să vorbim despre 2 categorii de credincioşi, de cei reprezentaţi de cele 5 fecioare înţelepte şi de cei care formează mireasa Mirelui, iar lucrul acesta ne-ar conduce la diverse contradicţii. Ca să clarificăm pe scurt lucrurile, cele 5 fecioare înţelepte devin mireasa Domnului după intrarea lor cu Mirele în odaia de nuntă. Isus a spus că toţi credincioşii Lui vor fi în acelaşi loc cu El, Ioan 14:2-3: „În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca, acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.” Prin urmare, toţi oamenii născuţi din nou prin Cuvântul lui Isus şi care şi-au păstrat mântuirea până la capăt, formează mireasa Domnului Isus.

               Mai există cel puţin încă două pilde în Biblie unde se vorbeşte despre nuntă fără să se amintească însă nimic despre mireasă, şi anume Pilda nunţii fiului de împărat (Matei 22) şi Îndemn la veghere (Luca 12:35-40). În toate aceste trei pilde se vorbeşte despre nuntă, dar nu se amintește nimic despre mireasă. Domnul Isus a dorit să dea o anumită învăţătură în fiecare dintre aceste pilde, dar nu a făcut o referire directă la mireasă, nu a spus cine este mireasa. Deşi noi când auzim ideea de nuntă ne imaginăm imediat mirele, mireasa, nuntaşii şi alte elemente întâlnite la o nuntă, Domnul Isus nu ia în discuţie toate aceste aspecte întrucât nu sunt necesare pentru a transmite învăţătura dorită. Din acest motiv mireasa în aceste trei pilde nu apare direct. El îl lasă pe cititor să tragă concluzia cine sunt cei care reprezintă mireasa în aceste pilde.

               Dacă cineva vorbeşte  neatent despre mireasă în aceste pilde şi-i acordă diverse semnificaţii, s-ar putea să strice Cuvântul lui Dumnezeu dând o interpretare greşită pildelor, iar acest lucru va atrage pedeapsa lui Dumnezeu asupra acelui om într-o zi, după cum scrie în Matei 5:19: „Aşa că oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci şi va învăţa pe oameni aşa va fi chemat cel mai mic în Împărăţia cerurilor; dar oricine le va păzi şi va învăţa pe alţii să le păzească va fi chemat mare în Împărăţia cerurilor.”

               Cum să ne pregătim? Dacă pilda aceasta ne spune că trebuie să fim pregătiţi pentru întâlnirea cu Mirele, atunci ne punem întrebarea firească ce trebuie să facem ca să fim pregătiţi. Observăm din pildă că diferenţa dintre fecioarele înţelepte şi cele neînţelepte este untdelemnul din vase (combustibilul), adică faptul că fecioarele înţelepte aveau mai mult untdelemn cu ele decât cele neînţelepte, şi că acest untdelemn era în vasele proprii, deci puteau să-l folosească oricând doreau. Toate cele 10 fecioare aveau candele şi în toate candelele exista ceva untdelemn, dar numai 5 fecioare şi-au luat untdelemn de rezervă în vase. Nu culoarea sau forma candelelor le făceau pe cele 10 fecioare diferite una de alta, căci probabil toate cele 10 candele erau asemănătoare. La fel şi oamenii, nu prin lucrurile lor exterioare, prin trupurile, prin îmbrăcămintea sau prin averea lor sunt diferiţi cu adevărat unul de altul şi au valoare eternă, ci prin ceea ce au în interior, în sufletele lor, prin credinţa, înţelepciunea şi valorile lor spirituale.

               Vasele sunt recipiente fizice în care poţi pune lichide şi ele reprezintă în această pildă inima omului, mintea şi sufletul său în care poţi să pui lichide spirituale, adică idei, principii de viaţă, sentimente, credinţă, înţelepciune, Duh Sfânt şi alte valori spirituale.

               Candela unei persoane din această pildă putem spune că reprezintă o parte a minţii sale, a sufletului său, în special acea parte a sufletului care ia decizii personale, care îl determină pe om să facă o faptă sau alta. După cum candela fizică (sau o lanternă) îl ajută pe om când merge prin întuneric, tot la fel partea decizională din mintea omului (candela spirituală) dă naştere la diverse fapte în viaţa acestuia, pe baza luminii sau întunericului produs de candelă. Dacă untdelemnul din candelă este bun şi provine din principii şi valori biblice, atunci faptele vor fi plăcute Domnului, dar dacă uleiul nu este bun sau lipseşte din candelă, atunci faptele vor fi rele iar sufletul pierdut.

Sufletul omului poate fi privit ca un vas mai mare, dar format din compartimente (vase) mai mici, aşa cum creierul omului este unul singur, dar este format din multe vase mai mici, din miliarde de neuroni şi alte celule minuscule. Deci partea spirituală a omului, sufletul său, deşi este unul singur, el este format dintr-o mulţime de alte vase. Întrebarea esenţială este aceasta: ce se găseşte în aceste vase şi în candelă? Există acolo combustibil bun, ulei sfânt, în stare să întreţină arderea ca să aducă lumină (înţelepciune, credinţă) sau acolo sunt alte lucruri, poate mizerii vechi sau un ulei stricat, amestecat cu impurităţi?

Ce este untdelemnul? Untdelemnul din această pildă precum şi din alte locuri din Biblie semnifică cel puţin două lucruri: Cuvântului lui Dumnezeu şi Duhul Sfânt. Există o candelă mare, un vas mare, Biblia, care conţine mult untdelemn (învăţături pentru suflet şi viaţă, idei, sfaturi şi porunci drepte, exemple de viaţă ale oamenilor plăcuţi lui Dumnezeu) după cum spune şi Psalmul 119:105: „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea”. Acest ulei poate fi turnat în candelele şi vasele mai mici ale oamenilor, în sufletele lor. Dacă acest undelemn nu intră şi în vasul inimii omului prin Duhul Sfânt, totul este în zadar pentru acel om, după cum spune şi la Romani 8:9: „Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui”, respectiv Romani 8:11: „Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi”. Prin urmare, dacă un om nu are Duhul Sfânt în sufletul său, în vasul său, nu va avea parte de viaţa veşnică în fericire cu Dumnezeu. Duhul Sfânt este cel ce dă valoare spiritului uman pentru a-l face vrednic să-şi continue existenţa după moartea fizică.

Degeaba are cineva Biblia acasă, pe birou sau în maşină, dacă n-o are în suflet, în minte şi dacă n-o aplică în toate zilele vieţii sale. Degeaba o are în vreun loc din casă dacă nu-i cunoaşte conţinutul şi n-o acceptă în viaţa sa. Degeaba se numeşte creştin dacă nu cunoaşte şi nu trăieşte valorile lăsate de Cristos. El face parte din categoria celor 5 fecioare nechibzuite în acest caz şi se îndreaptă cu paşi repezi spre moartea veşnică. Nu are combustibil de rezervă în vasul propriu. El ştie că sfaturile din Biblie sunt bune, dar nu le iubeşte din toată inima. Pe multe nu le înţelege şi nici nu-L roagă sincer pe Isus ca să-l ajute să le înţeleagă. Este nepăsător faţă de ceea ce este mai important în viaţă: adevărul cu privire la viaţa spirituală. Pentru el tradiţia religioasă este deasupra învăţăturii Bibliei în multe aspecte. Nu-şi foloseşte propria minte ca să înţeleagă adevărul, nu-şi bate capul cu aceasta, ci se lasă dus de alţii, poate de o tradiţie bine bătătorită, dar fără de folos la mântuirea sufletului. Are intenţii bune de multe ori, dar nu le duce la ȋndeplinire. Pentru el este adevărat proverbul care zice: Drumul spre iad este pavat cu intenţii bune.

Cum să strângem untdelemn? O întrebare importantă este cum adunăm untdelemn în vasul nostru. Numai atunci suntem pregătiţi pentru întâlnirea cu Mirele dacă avem untdelemn în vase. Acesta este mesajul central al Pildei celor 10 fecioare. Vom enumera mai jos câteva feluri în care adunăm untdelemn în vasele noastre.

1)    Din sfaturile, învăţăturile şi poruncile lui Dumnezeu. Cum facem ca untdelemnul din Biblie să ajungă şi untdelemn în vasele noastre? Doi paşi de bază trebuie parcurşi ca acest lucru să se întâmple.

a)     În primul rând, omul trebuie să audă, să citească şi să cugete la ideile, sfaturile şi poruncile lui Dumnezeu din Biblie (sau din propria lui conştiinţă dacă altfel nu se poate). De aceea trebuie să spunem şi altora despre adevărurile lui Dumnezeu. Isus a zis în Romani 10:17 „Astfel, credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos”. Dar faptul că un om aude sfaturile lui Dumnezeu, nu înseamnă neapărat că acestea devin untdelemn în inima lui. Următorul pas este important.

b)     În al doilea rând, omul trebuie să înţeleagă într-un mod corect ce-i cere Dumnezeu prin Cuvântul Său şi să accepte voia şi poruncile lui Dumnezeu în viaţa lui. Un astfel de om va pune în aplicare sfaturile şi poruncile lui Dumnezeu în viaţa sa zilnică, după cum scrie şi în 2 Petru 1:8 „Căci, dacă aveți din belșug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiți nici leneși, nici neroditori în ceea ce privește deplina cunoștință a Domnului nostru Isus Hristos”. Dacă un om nu înţelege sau nu acceptă ideile, învăţăturile lui Cristos în viaţa sa, atunci acestea nu se transformă în untdelemn în inima lui, iar omul acela va deveni o fecioară nechibzuită dacă continuă tot aşa.

O concluzie la ceea ce-am spus mai sus este că, omul adună untdelemn în vasul său atunci când aude sfaturile şi poruncile lui Dumnezeu, le înţelege corect, le acceptă în sufletul său şi le pune în aplicare în viaţa sa de zi cu zi. Un om care toată viaţa lui a învăţat din Cuvântul lui Dumnezeu, l-a pus în aplicare în viaţa sa proprie şi l-a spus şi altora, are mult untdelemn în vasul sufletului său în comparaţie cu cineva care n-a adunat aproape nimic din Cuvântul lui Dumnezeu în timpul vieţii sale. După moarte însă, omul care are untdelemn în vasul său va intra la nuntă în Raiul veşnic, dar cel fără untdelemn va rămâne în întunericul de afară pentru totdeauna. Cuvântul Lui Dumnezeu atunci când este primit în minte, în suflet şi în inimă, aduce Duh Sfânt în viaţa omului, după cum spunea şi Isus în Ioan 6:63: „Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă”.

2)    Un alt moment când omul primeşte untdelemn în sufletul său este la botezul cu Duhul Sfânt, precum şi în alte situaţii de umplere cu Duhul Sfânt. Învăţătura corectă despre botezul cu Duhul Sfânt este un pivot important în creştinismul biblic. Însuşi Domnul Isus le-a spus ucenicilor să aştepte la Ierusalim coborârea Duhului Sfânt peste ei, lucru care s-a întâmplat la Rusalii (F. A. 2).

Duhul Sfânt face multe lucrări minunate în viaţa omului, iar una dintre acestea este că-i dă putere omului prin botezul cu Duhul Sfânt ca să poată pune în practică ceea ce-a învăţat din Cuvântul Sfânt, după cum scrie în F. A. 1:8: „Voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului”. Deci rolul principal al botezului cu Duhul Sfânt este să-i dea putere omului ȋn trup şi suflet pentru a putea trăi o viaţă rodnică, plăcută lui Dumnezeu şi de folos altor oameni. În ziua de Rusalii (F. A. 2) Duhul Sfânt s-a coborât peste cei 11 ucenici şi ceilalţi credincioşi adunaţi împreună cu ei, iar semnul exterior, vizibil al acestui fapt a fost că aceşti oameni au fost cuprinşi de o bucurie nespusă în inimile lor şi  L-au lăudat pe Dumnezeu în alte limbi, necunoscute de ei, limbi pământeşti şi îngereşti (1 Cor. 13:1). Au mai fost de asemenea şi alte semne: limbi de foc şi un sunet ca al unui vânt puternic. În această lucrare, ucenicii au primit din Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, iar Duhul Sfânt i-a întărit în continuare pentru trăirea unei vieţi din belşug în Cristos, în vestirea Evangheliei, în vindecări şi alte lucrări miraculoase. Botezul cu Duhul Sfânt le-a adus putere în suflet şi trup. Nu este suficient să ştii să faci un lucru dacă nu ai putere să-l realizezi. Nu-i suficient să ştii că este bine să nu fii beţiv, de exemplu, dacă n-ai putere să renunţi la băutură. De aceea a lăsat Dumnezeu Duhul Sfânt pe pământ, ca să-l ajute pe om să biruiască viciile şi pe diavol. Dar omul trebuie să dorească şi să ceară de la Dumnezeu prin rugăciune insistentă acest Duh Sfânt ca să vină în viaţa lui. Primirea Duhului Sfânt prin botezul cu Duhul Sfânt nu s-a încheiat în primul veac de creştinism, ci acest lucru este valabil şi astăzi pentru orice om care-l doreşte, aşa cum spune şi apostolul Petru în F. A. 2:38-39: „Pocăiţi-vă, le-a zis Petru, şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru”. Botezul cu Duhul Sfânt aduce sănătate şi putere pentru suflet şi trup, îţi dă bucurie şi tărie pentru a învinge descurajarea, depresia, frica de moarte, tristeţea şi altele de felul acesta. Ferice de omul care primeşte acest botez în viaţa lui şi păstrează Duhul Sfânt în sufletul său. El are untdelemn de rezervă în vasul său şi face parte din categoria celor 5 fecioare înţelepte care au fost primite la nuntă. Duhul Sfânt, dacă este păstrat cu dragoste în sufletul omului şi nu întristat prin păcătuire, îngrijorări şi amărăciuni de tot felul, va rămâne pentru eternitate în duhul omului şi-l va face vrednic să trăiască veşnic în Raiul lui Dumnezeu, după cum spunea Isus în Ioan 14:16: „El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac”.

Există credincioşi care doresc doar Duhul Sfânt ce vine din Cuvânt şi nu caută şi Duhul Sfânt care vine din botezul cu Duhul Sfânt. Ei pierd în felul acesta multe binecuvântări lăsate de Dumnezeu oamenilor căci El nu-i poate folosi în lucrări în care este nevoie de o putere mai mare, şi astfel aduc o roadă mai mică, aşa cum se spune şi în Pilda Semănătorului (Matei 13): „un grăunte a dat o sută, altul, şaizeci şi altul, treizeci”. Există de asemenea şi oameni care caută mai mult doar puterea ce vine din botezul cu Duhul Sfânt şi neglijează Duhul Sfânt ce vine din Cuvânt. Şi aceştia pot pierde multe binecuvântări şi se pot amăgi singuri că merg pe calea bună, căci Duhul Sfânt se poate pierde când omul păcătuieşte prin necunoaşterea Cuvântului. Un om poate fi umplut din nou şi din nou cu Duhul Sfânt ȋn timpul vieţii sale, după cum găsim la F. A. 4:31:        „După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi       s-au umplut de Duhul Sfânt şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală”. Ferice de credinciosul care caută umplerea cu Duhul Sfânt de mai multe ori ȋn timpul vieţii sale şi nu se mulţumeşte cu faptul că odată a fost botezat cu Duhul Sfânt.

3)    Dacă am spus că o anumită cantitate de Duh Sfânt (untdelemn) intră în viaţa omului prin auzirea Cuvântului lui Dumnezeu atunci când omul crede acest Cuvânt, îl înţelege, îl primeşte în suflet şi-l pune în aplicare în viaţa sa, şi că o altă parte intră prin botezul cu Duhul Sfânt, mai sunt şi alte momente când în om intră Duh Sfânt, când adună untdelemn în vasele sale. Câteva exemple ar fi următoarele.

a) Prin rugăciune sinceră, atunci când omul se roagă Domnului Isus „în duh şi adevăr” (Ioan 4:23). Rugăciunea îi aduce omului eliberare sufletească, îi întăreşte credinţa în Dumnezeu, îl ajută la răstignirea firii pământeşti, îi reduce mândria, aroganţa şi-l face mai cu bun simţ, mai smerit. Rugăciunea curată şi sinceră înălţată către Dumnezeu aduce beneficii în suflet şi trup, aduce untdelemn în inima omului.

b) De asemenea, Duhul Sfânt mai poate intra în sufletul omului şi în momente de laudă şi închinare, când sufletul se deschide către Creatorul său. Atunci când asculţi o cântare (o meditaţie, o poezie) şi intri în atmosfera cerească creată de această cântare, atunci sufletul tău se poate umple de o bucurie cerească şi astfel aduni untdelemn sfânt.

c) Un om mai adună Duh Sfânt în vasul său şi atunci când se bucură din toată inima sa de lucrările şi binecuvântările pe care Domnul le-a făcut în viaţa sa. În Luca 1:41-42 scrie: „Cum a auzit Elisabeta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pântece, şi Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt. Ea a strigat cu glas tare: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău.”

               Untdelemnul se poate pierde! Am vorbit până acum despre cum să adunăm untdelemn bun în vasele noastre. Un alt aspect important pe care Domnul Isus ni-l spune în această pildă este să avem grijă ca să nu pierdem untdelemnul pe care l-am adunat. Ideea aceasta apare atunci când fecioarele nechibzuite cer ca fecioarele înţelepte să renunţe la o parte din untdelemnul lor şi să     li-l dea lor, celor neînţelepte. Adevărul nu este întotdeauna simplu de adunat în suflet, de aceea, dacă l-ai găsit, nu renunţa la el, nu-l vinde pe alte lucruri trecătoare, păstrează untdelemnul pe care-l ai în candela şi vasele tale căci la urmă te vei bucura nespus de mult de aceasta, după cum spunea şi Mântuitorul în Apocalipsa 3:11: „Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa”. Fecioarele neînţelepte din jurul tău îţi vor cere din untdelemnul tău, adică să renunţi la unele dintre principiile tale bune, sfinte, probate şi spuse de însuşi Cel Veşnic, şi să te iei după sfaturile şi părerile lor, care       nu-ţi asigură viaţă veşnică şi nici nu te pot ajuta în situaţii sau boli grele. Sfaturile lor nu pot da viaţă lui Lazăr mort de 4 zile şi nici să-l vindece pe orbul din naştere, aşa cum a făcut Isus prin Cuvântul Său. Dacă vei renunţa la untdelemnul tău sfânt, la credinţa ta bună doar ca să fie cel de lângă tine mulţumit, vei vedea în curând că nici ţie nu-ţi va folosi aceasta, nici lui. Cele 5 fecioare înţelepte au procedat corect când n-au renunţat la untdelemnul lor, după cum scrie la Matei 25:8-9: „Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele. Cele înţelepte le-au răspuns: Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă, ci mai bine duceţi-vă la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă”. Prov. 23:23 spune: „Cumpără adevărul şi nu-l vinde, înţelepciunea, învăţătura şi priceperea”. Deci a cumpăra are sens metaforic în multe locuri în Biblie, acesta fiind sensul şi în această pildă. A cumpăra înseamnă aici a obţine ceva în schimbul a altceva, adică să dai ceva ca să obţii altceva. De exemplu, ca să ai adevărul despre un lucru trebuie să renunţi la toate minciunile cu privire la acel lucru. Duhul Sfânt nu poate fi cumpărat cu bani sau cu alte valori materiale. Dumnezeu îl dă gratuit tuturor oamenilor care-l doresc şi-l cer cu stăruinţă. Vrăjitorul Simon din F. A. 8:18-20 a fost aspru mustrat când a vrut să cumpere cu bani puterea Duhului Sfânt: „Când a văzut Simon că Duhul Sfânt era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a dat bani şi a zis: „Daţi-mi şi mie puterea aceasta, pentru ca, peste oricine-mi voi pune mâinile, să primească Duhul Sfânt”. Dar Petru i-a zis: „Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea căpăta cu bani!”.

Cele 5 fecioare neînţelepte au mers să cumpere untdelemn, dar a fost prea târziu pentru ele. Trebuia să cumpere înainte, în timpul vieţii. Cine ştie cum şi-au consumat ele puţinul untdelemn din candelele lor sau în ce condiţii l-au pierdut sau au renunţat la el? De exemplu, Dima, un credincios din vremea lui Pavel, şi-a consumat uleiul pe dragostea pentru lucrurile din lume: „Căci Dima, din dragoste pentru lumea de acum, m-a părăsit şi a plecat la Tesalonic” (2 Timotei 4:10). Dima a iubit mai mult plăcerile lumii, distracţiile ei decât adevărul şi pe Dumnezeu. Iuda şi-a risipit uleiul pe 30 de arginţi (a iubit banii şi şi-a pierdut credinţa), iar câţiva ucenici L-au părăsit pe Isus pentru că nu I-au înţeles ideile, învăţătura, şi nici nu şi-au mai bătut capul s-o înţeleagă.

               Cele 5 fecioare nechibzuite au rămas afară, în întuneric şi chin. Nu li s-a mai deschis uşa ca să intre la nuntă şi au auzit în final decizia de respingere pentru totdeauna a Mirelui (vers. 12): „Dar el, drept răspuns, le-a zis: Adevărat vă spun că nu vă cunosc!”  Afară din Împărăţia lui Dumnezeu este nefericire, este chin, este iad, după cum spune şi la Matei 22:13-14: „ Atunci, împăratul a zis slujitorilor săi: Legaţi-i mâinile şi picioarele şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de afară; acolo vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi”.

               Untdelemnul se poate strica. Cum se poate el altera încât să nu mai fie bun pentru a produce lumină? Prin amestec cu diverse impurităţi sau alte uleiuri care nu întreţin arderea. Eclesiastul 10:1 spune: „Muştele moarte strică şi acresc untdelemnul negustorului de unsori; tot aşa, puţină nebunie biruieşte înţelepciunea şi slava.” Sunt multe cărţi, filme şi muzică în lumea aceasta care dau un ulei stricat, amestecat cu multe impurităţi oamenilor. Nu la fel este Cuvântul lui Dumnezeu, care este un cuvânt încercat, probat că funcţionează. Dacă binele se amestecă cu răul în sufletul omului şi omul îşi permite să facă răul uneori (de exemplu, să mintă, să fie răzbunător, să urască, să se îmbete, să fure, să fie imoral, să înşele), atunci uleiul lui se strică dacă nu se pocăieşte din toată inima de aceste fapte rele. Untdelemnul împăratului Saul s-a stricat prin răutatea, invidia şi ura sa faţă de David. Uleiul lui Anania şi a Safirei s-a stricat prin minciună şi mândrie, F. A. 5:1-11. Exemplele ar putea continua. Este important să nu amestecăm binele cu răul în sufletul nostru ca să putem avea un untdelemn bun, care ne va lumina drumul până vom ajunge la ţintă, în locul pregătit de Isus pentru oamenii buni şi sfinţi. Dacă au intrat impurităţi în uleiul nostru, să le scoatem afară prin pocăinţă din toată inima şi să nu mai facem faptele izvorâte din acele gânduri impure.

Pilda aceasta strigă către toţi cei ce au urechi de auzit şi ochi de văzut să-şi facă rost de untdelemn cât mai repede, până nu se aude strigătul de final când nimeni nu va mai putea lua untdelemn. Vine întunericul, moartea şi dacă n-ai adunat suficient untdelemn în vasul tău nu vei putea intra la nunta din ceruri cu marele Mire. Atunci va fi prea târziu ca să mai iei de undeva untdelemn şi vei rămâne în întunericul de afară. Nicio rugăciune sau pomană a vreunui prieten sau preot nu te vor mai putea ajuta. Ce ai în suflet, ce ai adunat în vasul tău, cu aceea rămâi. Dacă ai untdelemn bun vei fi fericit, dar dacă vasul ţi-e gol sau sunt alte murdării în vasul tău, sau dacă uleiul pe care-l ai este alterat şi scoate doar fum, dar nu luminează cum trebuie, atunci vei rămâne fără lumină pentru totdeauna. Nu amâna ziua mântuirii tale căci nimeni nu ştie când vine noaptea fiecăruia, cumpără untdelemn sfânt de la Cel ce-a murit pe cruce în locul tău şi păstrează-l cu grijă în vasul tău. Biblia şi Duhul Sfânt sunt vase mari pline cu untdelemn sfânt din care poţi lua ca să-ţi umpli candela şi vasul tău. Într-o zi te vei bucura nespus de mult de lucrul acesta căci candela ta va arde voioasă ȋn viaţa veşnică lângă Isus Cristos, Ȋmpăratul ȋmpăraţilor şi Domnul domnilor.